Copiii încep să-și judece corpul de la 6 ani. Ce pot face părinții ca să oprească asta
0Peste jumătate dintre fetele și aproape o treime dintre băieții cu vârste între 6 și 8 ani spun deja că și-ar dori un corp mai slab decât cel pe care îl au, potrivit unui raport internațional privind imaginea corporală la copii, citat de Women’s Health.
Copiii încep să-și judece corpul înainte să apuce să se cunoască pe ei înșiși. Expunerea constantă la media, presiunea grupului și mesajele din familie trasează rapid standarde despre „cum ar trebui să arate”. În lipsa unei experiențe personale formate, aceste repere externe ajung să domine felul în care se văd. Rezultatul: imaginea corporală se construiește din comparații și așteptări, nu din relația reală cu propriul corp.
„Părinții pot deveni cea mai puternică și mai de încredere voce din viața copiilor atunci când vine vorba despre relația pe care cei mici o au cu mâncarea, mișcarea și imaginea corporală”, explică Tori Cordiano, psiholog clinician, conform sursei citate. „Asta înseamnă, în esență, body positivity: acceptarea și celebrarea tuturor tipurilor de corpuri, dar și a forței, a capacităților și lucrurilor pe care corpul le poate face, nu doar a felului în care arată.”
Cum se traduce asta, concret, în viața de zi cu zi? Prin exemplul personal, care contează mai mult decât orice discurs.
Felul în care adulții mănâncă și vorbesc despre propriul corp - sau despre corpurile altora - are un impact direct asupra copiilor, indiferent de vârstă. „Ei chiar văd și absorb tot”, spune Cordiano. Mesele luate împreună și activitățile fizice făcute în familie ar trebui să pună accent pe plăcerea mișcării și pe ideea de a deveni mai puternici, nu pe slăbit sau pe cifrele pe care le arată cântarul.
Adolescenții ajung mai ușor să țină diete restrictive, să aibă episoade de mâncat compulsiv și metode mai puțin sănătoase de control al greutății atunci când părinții vorbesc obsesiv despre calorii și aspect fizic. Soluția, susțin specialiștii, constă în conversații despre sănătate, energie și stare de bine - nu despre „kilograme” și idealuri estetice.
Alfabetizarea vizuală începe acasă
Tot ceea ce consumă copiii (jocuri video, seriale, reclame, conținutul de pe rețelele sociale) face parte din „dieta” lor media și le influențează atât comportamentul alimentar, cât și felul în care se percep. Inițiative recente din cadrul Dove Self‑Esteem Project arată că 80% dintre fete își compară aspectul cu al altor persoane pe social media, iar o parte semnificativă nu se simt „suficient de bine” fără editare foto.
Cu copiii mai mari, discuțiile despre imagini manipulate digital pot deveni un exercițiu util de gândire critică. Cum sunt netezite imperfecțiunile pielii? Cum sunt alungite siluetele? Cum sunt create standarde artificiale? „Adolescenților nu le place să fie manipulați, așa că folosiți asta în avantajul vostru”, recomandă Tori Cordiano, pentru Women’s Health. Aceștia ar trebui să învețe să privească reclamele cu un ochi critic și să înțeleagă mecanismele din spatele lor, conform spuselor sale.
La fel de importantă este expunerea constantă (chiar și discretă) la oameni reali, de vârste, mărimi și forme diferite: în cataloage, reviste sau campanii care arată diversitatea așa cum este. Vizibilitatea schimbă reperele.
De la „cum arăt” la „ce pot face”
Când adulții mută discuția de la aspect la abilități, copiii învață să-și construiască încrederea din joacă și mișcare. Întrebări simple - „Ce poți face cu brațele tale?” sau „Cum se simte corpul tău când alergi și te joci?” - îi ajută să-și privească corpul ca pe un aliat, nu ca pe un criteriu estetic.
Cu cât aceste conversații încep mai devreme, sunt de părere specialiștii, cu atât cresc șansele ca valoarea personală a copiilor să nu fie legată exclusiv de aspect. Mesajul devine clar: corpul merită respect și grijă pentru ceea ce permite, nu doar pentru cum arată.
Talentele și caracterul bat orice criteriu estetic
Despre copii se poate vorbi fără să aducem în discuție greutatea sau forma corpului. Bunătatea, curiozitatea și perseverența le construiesc încredere în propriile forțe pe termen lung. Întrebări precum „Ce face pe cineva un prieten bun?” sau observații de tipul „Se vede că a exersat mult ca să danseze atât de bine” mută accentul de la aspect la efort și valori.
Contează și ce spun copiii când aud comentarii despre corpul lor sau al altora. Replici simple, exersate prin joc de rol - „Nu contează cum arată, e o persoană drăguță” - îi ajută să nu ia în serios criticile celor din jur la adresa modului în care arată și să-și păstreze propria părere.
Așadar, presiunea legată de felul în care arătăm începe devreme. Rolul părinților devine decisiv. Ei sunt cei care pot crea acel cadru sigur în care copiii să învețe că valoarea lor se măsoară în sănătate, mișcare și echilibru, nu în centimetri sau filtre.
Se încarcă comentariile...
